luni, 10 februarie 2014

Interviu cu doamna Helga Koller

Interviu cu doamna Helga Koller

Helga Koller, sotia fostului lider al filialei Kwasizabantu din Elvetia, a parasit
misiunea KSB in anul 2002. In continuare veti citi un interviu cu doamna Koller, care
descrie in mod tulburator ce se ascunde in spatele misiunii Kwasizabantu. Doamna
Koller a divortat de sotul ei nu cu mult timp in urma (data interviului: 2003, n.tr.).
Intrebare: Helga, ai parasit grupul Kwasizabantu dupa ce ai fost membra multi ani la rand.
Cat timp ai apartinut de ei si de ce ai plecat?
Helga Koller: Da, desi pare incredibil, am fost timp de 16 ani si jumatate membra KSB.
Am plecat in primul rand din motive famliliale si in al doilea rand din cauza ca nu mai
puteam suporta privind cum se comit atatea abuzuri in numele lui Dumnezeu in KSB.
Intrebare: Concret, ce fel de lucruri erau acelea facute in Numele lui Dumnezeu si care teau
dezgustat atat de mult? Ne poti da niste exemple?
Helga Koller: Era de Craciun, in anul 1997. Conferinta. Organizatorii elvetieni cu sotiile lor
si alti cativa predicatori au fost chemati la noi in sufragerie. Friedel Stegen, fratele
fondatorului misiunii, Erlo Stegen, conducea intrunirea impreuna cu sotul meu. Aceasta a
fost ziua in care mi-am dat seama ca misiunea KSB este o secta. A fost ziua in care mi s-au
deschis ochii. Bineinteles, fusesem si eu convocata la intalnire. Stateam acolo impreuna cu
ceilalti si eram bine dispusa. Apoi dintr-o data exploda bomba: unul dupa altul, femeile si
barbatii care erau de fata s-au ridicat si au inceput sa povesteasca despre situatii in care eu
m-as fi purtat intr-un mod pacatos. Stateam acolo ca lovita de traznet. Ma uitam la oamenii
care vorbeau si ce spuneau ei era dureros. Cica as fi fost prea impulsiva, ca as fi spus
adevarul prea direct...
Imi pare rau sa spun ce urmeaza, dar asta este adevarul. Mi-am adus aminte atunci pe loc
cum sotul meu (Hans Koller) imi povestise ce il impresionase cel mai mult intr-o calatorie
de-a sa in Africa de Sud, la KSB, in 1986. Si anume, cum doua surori au fost judecate in
public si cum una dintre ele s-ar fi smerit fara cartire, iar cealalta nu. Imi povestise cat de
frumos a fost acel moment, zicea ca trebuie asa trebuie sa fi fost si in adunarea primilor
crestini.
Din momentul acesta, sotul meu mi-a devenit cel mai mare dusman. Ce facea el acum
impreuna cu Friedel Stegen nu avea nici un motiv, nici o baza. Mi-am cerut scuze si am
iesit. A urmat o discutie in dormitor, doar intre mine, Hans si Friedel, din cauza ca eu nu
aveam nimic de marturisit! Au inceput sa se rasteasca la mine si asa a continuat toata ziua.
Pentru mine se naruia o lume intreaga. Ma gandeam ca asa trebuie sa fi fost la serviciile
secrete ruse, la KGB. Veneau momente in care doar stateam acolo tacuta, fara sa realizez ce
se vorbeste in jurul meu. In orice caz, ce se vorbea nu avea nimic de-a face cu Dumnezeu
sau cu Biblia, asta imi era limpede. Nimeni dintre ei nu mai venise pana acum la mine sa-mi
spuna ca pacatuisem impotriva lui.
A doua zi am primit dovada faptului ca in KSB oamenii sunt manipulati. Au venit la mine
trei barbati si trei femei, independent unul de celalalt si si-au cerut scuze pentru ceea ce imi
facusera la intalnire. Mi-au marturisit ca fusesera obligati de sotul meu si de Friedel sa faca
acele afirmatii despre mine. Un barbat mai in varsta a venit plangand si mi-a spus ca i-a fost
teama sa nu-mi iau viata din cauza a ceea ce imi facusera. Fusese obligat sa faca acele
afirmatii impotriva mea. Era bucuros ca putea sa repare lucrul acesta intre noi doi. Se
compara singur cu ucenicii, care l-au tradat pe Isus. M-am dus la Erlo Stegen cu aceasta
intamplare, care ma apasa foarte mult. A ascultat tot ce aveam de spus, insa nu a intreprins
absolut nimic.
Intrebare: Descrie-ne pe scurt cum a avut loc plecarea ta de la KSB
Helga Koller: Plecarea mea din Kaltbrunn (sediul KSB din Elvetia) mi-a aratat din nou clar
ca KSB este o secta. Parintii mei au trait si ei aceasta realitate grava si trista pe viu. A fost
asa: pe 21 aprilie am plecat de acasa cu trei fiice de-ale mele si cu cateva bagaje (hainele
noastre). Fiica cea mai mare a venit cu prietenul ei sa ne ia cu masina. Baiatul nostru a
ramas la sotul meu. Mama mea si cu doua dintre fete s-au intors la Kaltbrunn cu masina, ca
sa ia restul de lucruri pe care nu le luasem. Ce s-a intamplat acolo, nu poate fi exprimat aici.
In orice caz, felul in care s-au purtat nu a avut nimic in comun cu Dumnezeu. Elevii mei din
internat (eu eram directoarea internatului DSS Elvetia) au vrut s-o ajute pe mama mea, insa
nu li s-a permis. Au fost trimisi in camere, cu interdictia de a le parasi. Era ca in film....
Intrebare: Oricine a fost membru al acestei miscari, a fost odata un adept convins. Ce te-a
facut pe tine sa-ti dai seama ca in KSB nu este ceva in regula?
Helga Koller: Mi-am dat seama ca lor nu le pasa atat de Dumnezeu sau de oameni, ci ei
insisi vroiau sa fie Dumnezeu. In ochii lor aveai valoare atata vreme cat faceai ce vroiau si
credeau ei ca e bine. Oamenii care nu se incadrau in tiparul lor, sau vedeau lucrurile altfel
decat ei, erau sortiti unei torturi psihice.
Intrebare: Cum adica tortura psihica?
Helga Koller: Un exemplu. Am avut la scoala DSS un profesor care venise din Germania. I
se promisese atat de mult, incat l-au convins sa se mute din Germania in Elvetia. Nu era
prea legal, insa el s-a acomodat repede la noi si era fericit. Pentru ca avea un stil mai aparte
de a se imbraca (desi i se spusese de multe ori ca n-are voie sa umble asa pe-afara), a fost
remarcat de vecini, care au informat politia. Ca urmare, a fost chemat de catre liderii KSB
si i s-a spus ca trebuie sa paraseasca imediat Elvetia, putand sa se intoarca in Germania sau
sa se duca in Romania. I s-a recomandat sa se roage daca nu cumva este voia Domnului sa
mearga in Romania si sa predea copiilor unei familii de elvetieni care locuiau acolo. Ce sa
se mai roage, ei hotarasera deja ce aveau de gand sa faca cu el. Asadar s-a dus in Romania.
In adunare s-a anuntat cu mare pompa ca fratele cutare a primit chemarea de la Dumnezeu
sa plece in Romania.
Cam dupa vreo doi ani parintii acelei familii n-au mai fost multumiti de el (la dorinta lor
trebuise sa se mute in Romania ca peste noapte si acum nu mai aveau nevoie de el). I s-a
spus ca nu mai e nevoie de el, dar ca ar putea sa se intoarca in Germania ca profesor sau sa
lucreze prin tabere. Saracul era acum distrus. A ajuns sa munceasca prin tabere si din cand
in cand dadea ajutor intr-o scoala din Germania. L-au mutat apoi in Franta, la scoala KSBului
„Le Cédre“, dupa care din nou la scoala din Germania. Ei se joaca cu oamenii cum le
convine, fara sa tina cont de faptul ca le ranesc sufletele. Si toate acestea in Numele lui
Dumnezeu.
Intrebare: Ai observat ca multe lucruri nu sunt in regula, insa ai continuat alaturi de ei. Din
ce motiv?
Helga Koller: Pentru ca la inceput am sperat ca Dumnezeu sa intervina, asta pana cand am
inteles in cele din urma ca eu insami trebuia sa fac un pas. In acelasi timp imi era clar ca
daca fac acest pas, va fi unul definitiv.
Intrebare: Cum ai putea descrie KSB-ul – ca pe o secta sau cum altfel?
Helga Koller: Da, este o secta, oricat de rau imi pare s-o spun. Ce mi se pare periculos si
totodata atragator la KSB este faptul ca lucreaza sub acoperirea de "misiune". Avand
sloganul "totul pentru Domnul, in realitate insa pentru conducerea KSB". Eu inteleg altceva
prin "misiune".
Intrebare: Ce face din KSB o secta: ce actiuni, principii organizatorice sau caracteristici?
Helga Koller: Cand cineva pleaca de la KSB, devine dusmanul lor. Nimeni nu mai
vorbeste cu tine. Desi erau prietenii tai buni ieri, azi nu te mai cunosc. Nici nu ii intereseaza
de ce ai plecat, care ti-a fost motivatia, cum te descurci acum sau care mai e starea ta
spirituala. Chiar daca ulterior incepi sa frecventezi o biserica libera, pentru KSB tu esti
condamnat si pierdut pe veci.
Ei nu cunosc cuvantul „har“. Nu au relatii fratesti cu alte biserici libere. Ce-i drept invita
vorbitori din alte biserici dar ulterior, cand sunt intre ei, se distreaza pe seama lor. Nici un
singur lider KSB din Europa nu are voie sa decida sau sa intreprinda ceva fara sa fi cerut
mai intai aprobare din Africa de Sud. Pun atatea reguli oamenilor, incat in mintile lor ia
nastere haos. Uneori liderii KSB se fac chiar ridioli prin felul lor needucat de a fi.
Un mic exemplu: de curand a venit cineva din Kaltbrunn la o prietena de a mea in vizita. I
s-a oferit apa minerala de baut si a fost intrebat daca doreste apa acidulata sau plata. La care
gazda primi raspunsul: „Cum va vrea Domnul". Oamenii ajung sa fie pur si simplu pe dos!
Nu mai pot fi normali si naturali.
Intrebare: Ai vorbit pana acum cu cineva din KSB despre observatiile tale critice?
Helga Koller: Da, am avut doua persoane cu care am putut sa vorbesc despre asta. Altfel
nici nu as fi putut rezista intregii presiuni. Cand ma gandesc doar la ce presiuni am fost
expusa eu si copiii mei in ultimele luni, pana si cea mica, care avea pe atunci 7 ani... Am fi
ajuns cu totii in clinica psihiatrica. Din cauza solicitarii am inceput sa am si probleme grave
cu inima.
Intrebare: Ce fel de presiuni au fost facute asupra copiilor vostri? Concret, ce au facut cu
ei?
Helga Koller: In primul rand, din cauza ca fiica noastra cea mai mare ne-a parasit, celorlalti
copii li s-a interzis sa mai cante in Eurochor. Cele doua fete mai mari erau permanent
chemate la Friedel Stegen. Cea mai in varsta dintre ele a fost de-a dreptul terorizata, altfel
nu pot sa exprim ce au facut cu ea. A fost intrebata de ce aduna haine de mireasa si ce
ganduri ascunse are. In timp ce era in Anglia intr-o excursie i-a trimis unui profesor de-al ei
o carte postala complet neagra, pe care scria "London by night". Ca si copil, i se paruse o
chestie nostima, insa sotia profesorului s-a dus la Friedel Stegen si i-a povestit, lasand sa se
inteleaga ca fata noastra ar avea ceva cu sotul ei. Ca urmare a acestui fapt, fiica mea a
inceput sa fie terorizata psihic. Mereu cand ii raspundea lui Friedel Stegen, el nu era
multumit. Vroia sa auda altceva. Ii dadea drumul fetei spunandu-i: "Mai gandeste-te odata si
vino maine din nou". Fata era la pamant, plangea tot timpul si ma intreba ce trebuie sa ii
spuna. Am asteptat sa gasesc intelegere la sotul meu, insa el statea sub acelasi acoperis cu
Friedel. Copilul a incercat sa vorbeasca cu tatal sau, insa el o izgoni din camera spunandu-i:
"Daca Friedel spune asa, atunci asa e". Fata umbla ca o apucata incoace si incolo,
nemaistiind de ea si temandu-se de ce va veni ziua urmatoare. In cele din urma au adus-o
pana acolo ca mi-a spus ca vrea sa recunoasca lucruri neadevarate, numai ca sa aiba liniste.
Printre altele, a trebuit sa recunoasca ca il iubea pe acel profesor... As putea povesti inca
multe alte exemple de genul acesta.
Intrebare: Ai fost sotia fostului lider al KSB Elvetia, Hans Koller. Tu ai solicitat divortul.
Acum sunteti despartiti. Ai putut vorbi pana acum cu sotul tau deschis despre problemele
tale cu KSB?
Helga Koller: Am incercat de cateva ori sa vorbesc cu sotul meu despre aceste probleme,
insa el se ducea de fiecare data la Friedel Stegen si ii povestea totul. Asa mi-am pierdut
toata increderea in el, pentru ca de fiecare data trebuia sa ma prezint in fata fratilor, ca la un
tribunal. Ce avea loc acolo semana a teroare psihica. Imi dictau in prezenta sotului meu ce
trebuie sa fac. Pentru mine a fost foarte dureros ce a facut KSB din casnicia mea. Si cam
asta este situatia in multe casnicii in KSB: sotia face declaratii impotriva sotului si invers.
Fiecare tradeaza pe fiecare. Si asta se intampla cu precadere in cadrul sedintelor de
"consiliere". Eu nu cred ca Dumnezeu a conceput casnicia cu un asemenea scop.
Intrebare: Asta inseamna ca liderii KSB prin asa zisa „consiliere“ erau in cunostinta
deplina de relatiile din familii si de ce se intampla in ele, dand apoi porunci respectivilor,
cum trebuie sa actioneze. Inseamna ca Erlo Stegen si colaboratorii lui manipulau viata de
familie a membrilor?
Helga Koller: Da, fara indoiala. Exemplu: in 1995, cand ne-am mutat la Kaltbrunn am avut
o cearta violenta cu sotul meu. Vad si-acum scena in fata ochilor. Dupa ce ca nu avea
absolut nici o intelegere pentru mine, i-am spus ca nu mai pot sa continui in felul asta si ca
aveam de gand sa parasesc misiunea impreuna cu copiii. S-a dus la Friedel Stegen si i-a spus
totul. Am fost chemata. Ce a urmat? Sotul meu si Friedel Stegen au strigat la mine si mi-au
spus ca pot sa plec oricand, insa fara copii. Copiii ar fi urmat sa ajunga in Africa de Sud.
Friedel Stegen ii spuse sotului meu: "Daca ar fi sotia mea, as arunca-o afara si ar trebui sa se
intoarca la mine taras cerand iertare ca s-o primesc inapoi"
In momentul acela mi-au trecut cateva lucruri prin minte. In fond, sotul meu vroia sa ma
ajute, insa el ma trada. Fara copiii mei nu puteam trai, asa ca nu mi-a ramas nimic de facut
decat sa imi cer iertare, sa ma umilesc si sa astept. Mai tarziu am fost pedepsita pentru ce
facusem si o vreme mi s-a interzis sa mai indeplinesc niste sarcini pe care le aveam.
Desigur, mi s-a mai spus ca atata imi trebuie sa nu am un zambet pe fata cand ies din
incapere, sau sa povestesc cuiva cum s-au purtat cu mine (asa trebuie sa fie consilierii? In
felul acesta te ingrijesti de sufletul unui om?). Ca urmare, sufletul meu s-a imbolnavit.
Incepand din ziua aceea a inceput sa-mi fie teama. Teama de sotul meu, stiind ca nu imi
vroia doar binele, teama de oameni, teama de Friedel Stegen. Asa face Friedel Stegen cu
intreaga lui gasca cu toate familiile. Ii influenteaza pe barbati si pe femei prin teama, prin
constrangeri... In felul acesta au totul sub control.
Intrebare: Sotului tau i-a fost luata in 2002 pozitia de lider al KSB Elvetia si impreuna cu
ea si puterea de care dispunea. De ce?
Helga Koller: Ce cred eu: 1. Un lider cu o astfel de familie - sotia si fiicele fugite de acasa -
nu se potriveste in tiparul KSB. Chiar acum imi aduc aminte: pe perete in dormitor aveam o
poza de la nunta. In poza, sotul meu avea parul mai lung. Din cauza asta Friedel a insistat
mult ca sotul meu sa arunce poza aceea, pana cand am aruncat-o eu insami. Trebuia sa fii
mereu altfel decat erai, trebuia sa fii mereu cum vroiau ei, tot ce nu corespundea tiparului nu
era tolerat. 2. Friedel Stegen i-a cerut sotului meu sa povesteasca inaintea adunarii lucruri
despre mine - presupun ca minciuni sau adevaruri pe jumatate inventate de Friedel, ca sa le
arate oamenilor cat de rea si pacatoasa am fost. Sunt pur si simplu lipsiti de orice scrupula.
Intrebare: Ai putut vorbi cu liderii KSB, Erlo sau Friedel Stegen, despre framantarile tale
si despre practicile KSB?
Helga Koller: Da, cu Erlo Stegen am vorbit deseori despre problemele pe care le aveam cu
sotul meu. I-am cerut de multe ori ajutorul, pentru ca vedeam ca relatia mea cu sotul se
degrada din ce in ce mai mult - Stegen nu a dat mare importanta acestui lucru. Imi spunea
mereu: "Ramai langa el. Fa-o pentru Dumnezeu, fa-o pentru lucrare, fa-o pentru mine. Daca
pleci, ce vor spune atunci dusmanii nostri?" Si mai greu pentru mine a fost ca sotul meu imi
pomenea despre lucruri pe care eu i le spusesem lui Erlo in secret. Asa mi-am dat seama ca
Erlo Stegen ii povestea sotului meu lucruri pe care eu i le incredintasem. Exact la fel facea
si Friedel Stegen.
Intrebare: Asta inseamna ca Erlo Stegen nu e interesat de oameni ca indivizi, ci se
foloseste de ei in primul rand pentru propriile scopuri? Si ca manipuleaza casniciile din
interior pentru ca oamenii sa se comporte in asa fel incat imaginea lucrarii lui sa arate bine,
indiferent cum le merge oamenilor, indiferent daca asta e in concordanta cu ceea ce doreste
Isus?
Helga Koller: Da, din pacate este asa. Fiica mea cea mai mare s-a imprietenit in 2001 cu un
baiat din lume. Prietenul cel mai bun al acestuia se intorsese la Dumnezeu cu un an in urma.
El insa nu era foarte hotarat. Dupa ce a cunoscut-o pe fiica mea, a vrut sa afle mai multe
despre Dumnezeu si sa inceapa o viata noua. A inceput sa vina regulat la adunarile KSB. Nu
stia insa nimic despre ritualul de casatorie din KSB (doar membri KSB se pot casatori intre
ei, la initiativa barabatului si prin intermediul consilierului). Asa ca s-a dus la sotul meu si ia
explicat ca o iubeste pe fiica noastra.
Sotul meu se duse bineinteles in mare graba la Friedel Stegen si, ca urmare, fiica noastra a
fost pusa sa ia atitudine. Ceea ce am vazut si am auzit atunci intrece orice putere de
intelegere. Sotul meu si Friedel Stegen au folosit niste cuvinte de mi-a stat mintea-n loc. Au
inceput sa judece si sa condamne un suflet de om (tanarul baiat) despre care nu stiau nimic.
Nici nu erau interesati sa-l cunoasca. Pentru ei era clar: fiica noastra nu avea voie sa se
casatoreasca cu el in nici un caz. Apoi a fost chemata in fata mai multor frati din biserica si
au urmat terori psihice una dupa alta.
Tanarul baiat ramasese fara cuvinte si nu intelegea de ce este tratat in felul acesta de catre
asa numiti oameni ai lui Dumnezeu. A mai frecventat adunarile pana in octombrie 2001.
Apoi si-a mai luat odata inima in dinti si a incercat sa vorbeasca cu Erlo Stegen, incercand
acum sa aplice procedura de casatorie dupa regulile KSB. Pana atunci crezusem ca Erlo
Stegen este un om al lui Dumnezeu, nu ca fratele sau Friedel. Am crezut sincer ca il va ajuta
pe baiat. Cand fiica noastra a spus un DA hotarat, Erlo i-a spus ca ii va comunica baiatului,
iar ea sa se duca sa-i spuna tatalui ei despre asta. Baiatului i-a spus la fel. Si atunci s-a
intamplat ce n-as fi crezut niciodata ca va face Erlo: l-a sunat pe sotul meu si i-a dat
instructiuni exacte ce sa le zica fiicei mele si baiatului, si anume ca el ca parinte nu isi da
binecuvantarea si ca aceasta casatorie nu va avea niciodata loc.
Asa a procedat si, cum se stie acum de catre toti, asa procedeaza in toate cazurile. Ca sa nu
para el ca e rau, il manipuleaza pe parinte. Pur si simplu nu se potrivea in tiparele KSB ca
fiica noastra, fiica unui lider KSB sa se casatoreasca cu un fost alcoolic, cu un degradat in
ochii lor. La scurt timp dupa aceea, Erlo Stegen l-a sunat pe un tanar din Germania care
ceruse si el odata mana fetei noastre. Cu el procedase atunci la fel. I se interzisese sa mai
vina la noi pe-acasa - baiatul insa habar n-avea cu ce gresise. Pentru ca el apartinea de KSB,
probabil ca Erlo Stegen s-a gandit ca el ar fi mai potrivit pentru fiica noastra. Cand acesta
spuse acum nu, Erlo Stegen l-a sfatuit sa nu se grabeasca si sa se mai roage pentru calauzire.
Cand fiica noastra a aflat despre asta, si-a facut bagajul. Se saturase de toate si nu avea de
gand sa se lase casatorita de altii, ca atatea perechi din KSB.
Intrebare: Cine iese din KSB este declarat dusman. Ce a facut KSB atunci cand, in 1999,
multi membri si adepti KSB au intors spatele acestei miscari? Ce s-a povestit despre ei? Ce
li s-a spus celor care au ramas, cum li s-a recomandat sa se poarte cu cei care plecasera? Nu
s-a gandit nimeni din conducerea KSB sa analizeze critic situatia KSB si sa isi exprime
parerea? Ce fac ei cand sunt criticati? Si ce crezi ca vor face cand iti vei fi publicat
marturia?
Helga Koller: Barney Mabaso din Africa de Sud a parasit KSB-ul impreuna cu toata
biserica lui. La scurt timp dupa aceea, acest frate a fost invitat de o sora in varsta la ea acasa.
Ea locuia cu chirie intr-o casa a KSB-ului din Hof Oberkirch, Kaltbrunn (unul din cele doua
imobile ale KSB din Elvetia). Sotul meu a trebuit atunci, insarcinat de Friedel Stegen, sa se
duca la aceasta doamna si sa ii comunice ca nu avea voie sa il primeasca pe domnul Masabo
in locuinta dumneaei. Cica Mabaso ar avea interdictie de a intra in acel complex. Acea
doamna a trebuit asadar sa inchirieze ceva prin alta parte ca sa poata primi pe familia
Masabo. Imaginati-va, la KSB ti se impune pe cine sa primesti in apartamentul tau si pe cine
nu! Apoi s-a intors foaia. Sotul meu a primit comunicarea scrisa ca el nu mai are voie sa
intre in complexul din Hof Oberkirch. Si cine a dat ordinul? Friedel Stegen.
Mie asta imi aduce aminte de comunism. Eu am crescut in comunism. In KSB am putut
regasi multe lucruri caracteristice dictaturii comuniste precum puterea, metodele, deosebirea
dintre conducator si omul normal, spalarea creierului, forta si alte lucruri.
Imi pot imagina exact care va fi reactia in urma publicarii marturiei mele. Biserica va fi
intrunita, se vor citi pasaje selectate asa cum le va conveni, ca sa exemplifice in fata lor ce
se poate intampla cu un om peste care au venit duhuri necurate. N-au decat. Eu pot spune cu
constiinta curata ca tot ce am spus este adevarat. Ei nu mai au putere asupra mea. De fapt eu
ma gandisem sa plec din Kaltbrunn fara sa povestesc prin ce am trecut, daca ma vor lasa in
pace pe mine si pe copiii mei. Insa ei eu ajuns prea departe, prea mult m-au tarat prin noroi
si au raspandit minciuni si calomnii despre mine
In Kaltbrunn s-a jucat chiar o sceneta despre mine. Friedel Stegen i-a spalat creierul uneia
dintre cele mai bune prietene ale mele (cel putin asa credeam eu), pana a inceput sa
povesteasca lucrurile asa cum a vrut el. A folosit-o ca sa ma prezinte negativ in fata
oamenilor. El stia ca multi ma apreciau pentru ceea ce fusesem printre ei ca om, ca
persoana.
Intrebare: Este KSB Elvetia organizata pe principii democratice precum libertatea gandirii,
libertatea exprimarii?
Helga Koller: Nu, in nici un caz! Cine isi exprima parerea intr-o privinta - acela e redus la
tacere.
Intrebare: Cine a avut in toti acesti ani autoritatea in KSB Elvetia? Anumiti membri sau
Erlo sau Friedel Stegen? Descrie-ne te rugam aparatul puterii in KSB
Helga Koller: In KSB Elvetia decide Friedel Stegen, nu elvetienii. Sotul meu a fost in
pozitia de lider doar de forma, ca la comunisti. Trebuia sa faca ce vroiau Erlo si Friedel
Stegen. Bineinteles ca nu avea voie sa dea nume - nimeni nu avea voie sa isi dea seama de
strategia conducerii lor. Puneau mult pret pe asta. Dupa parerea mea, aparatul KSB
functioneaza in felul urmator: Erlo Stegen, apoi Friedel Stegen. Sotul meu Hans Koller era
omul de legatura pentru Europa. El facea tot ce ii dictau Friedel sau Erlo Stegen. I-am spus
asta de multe ori, dar cum ziceam, el raporta mai departe, si apoi venea randul meu. Sotul
meu avea la randul lui cinci predicatori elvetieni in subordine. Ei faceau ce le spunea sotul
meu - si asa mai departe...
Intrebare: Dupa ce criterii este selectat personalul de conducere al KSB – in functie de
calificarile practice?
Helga Koller: "Personalul de conducere" este selectat in functie de loialitate si in functie de
familie - adica persoana respectiva trebuie sa aiba ceva de prezentat. In cadrul sedintelor de
„consiliere“ se constata daca o persoana este loiala sau nu invataturii KSB. Consilierea
practicata in mod intensiv joaca un rol central in supravegherea si in controlul membrilor.
Imi amintesc ca era un predicator (unul care chiar studiase teologia), care din cauza ca ai lui
copii erau ceva mai plini de viata, a fost mustrat si peste noapte a fost obligat sa isi ia
talpasita. Apoi i s-a explicat cam care ar fi motivele, insa eu stiu sigur: era din cauza
copiilor. Si asta e inca un exemplu care arata ca KSB nu este o misiune adevarata si ca nu
este un loc unde „oamenii sunt ajutati" (cum ii spune numele - Kwasizabantu – doar un
mijloc de a-i induce pe oameni in eroare).
Din pacate eu am recunoscut prea tarziu realitatea. Si acum am de platit un pret: casnicia
distrusa si copiii risipiti in toate partile. Copiii nu pot nici acum realiza cu adevarat ce este
bine sau rau. Asta esta opera KSB-ului. Ei dicteaza oamenilor ce si cum sa faca, ce au voie,
cu cine, incotro - pur si simplu totul! Se joaca de-a Dumnezeu!
Intrebare: KSB a cumparat in ultimii ani multe imobile si a amenajat asa numitele centre:
in Elvetia, Olanda, Germania, Romania si Franta. Ce urmareste KSB in fond? Evanghelia
lui Isus Cristos, puterea catorva oameni asupra unei grupe de oameni labili sau posesiunile
materiale? Sau sunt oare multi bani la mijloc?
Helga Koller: In ultimii ani am remarcat unele lucruri care m-au facut sa ma intreb: chiar le
pasa oare predicatorilor de Evanghelia lui Isus Hristos si de sufletele oamenilor pe care ii
consiliaza? Acesti oameni devin cu timpul dependenti, nemaiputand si nemaiavand voie sa
decida singuri in dreptul lor. Predicatorii capata putere asupra oamenilor. Si ce mi se pare
mie este ca au facut abuz de aceasta putere si inca o mai fac si astazi. In Biblie gasim
exemple de oameni carora Dumnezeu le-a dat putere, dar care nu stiau cum sa o foloseasca.
Puterea poate fi ceva dumnezeiesc daca iti este data, insa ce se poate intampla cand nu este
aplicata in mod corect? Ce rezulta atunci nu mai are nimic de-a face cu Dumnezeu...
Odata misiunea KSB a cumparat doua case mai mici in Szárazd in Ungaria, care urmau sa
serveasca in scop misionar. Renovarea si toate cheltuielile de intretinere urmau sa fie platite
de un pastor din Germania. Sotul meu a trebuit sa mearga deseori si sa tot stea pe langa el ca
sa-i dea banii necesari. Insa in Ungaria se desfasurau foarte putine activitati misionare. Cand
persoanele care lucrau acolo au parasit misiunea, KSB a capatat un renume prost in
imprejurimi. A urmat o perioada in care nimeni nu mai vroia sa se duca la Szárazd. M-am
hotarat sa ma duc eu impreuna cu un mic grup si in scurt timp am facut una din case
locuibila. Am restabilit contactul cu locuitorii din sat. Insa liderilor KSB nu le-a placut - asta
arata ca ei nu sunt interesati de loc de oameni.
Dupa un an am pornit din nou o actiune impreuna cu un grup de baieti - asta a fost ultima
mea actiune - pentru ca nu mai puteam privi cum sunt tratati oamenii. Exemplu: doua
familii din nu prea indepartatul Voiteg din Romania au vrut sa ne ajute. Cand au sosit, au
primit o gramada de telefoane de la "conducere" si a doua zi a trebuit sa se intoarca inapoi -
asta arata ca oamenii nu au voie sa actioneze dupa cum simt in inima lor ca e bine. Si noua
ni se comunica de catre conducerea KSB mereu ce aveam de facut si ce nu. Au mers pana
acolo ca a trebuit sa ne intoarcem de urgenta in Elvetia, in mijlocul lucrarilor de betonare. O
saptamana mai tarziu eu am parasit KSB-ul. Exact la fel se intampla si cu misiunea din
Voiteg.
Dupa parerea mea in primul rand este vorba de putere - sa prezinti ceva, sa fii ceva - dar cu
Dumnezeu nu are nimic de-a face. In ce priveste partea financiara in Elvetia si Romania stiu
urmatoarele: daca misiunea nu mai rezista, intreaga avere ia directia Africii de Sud.
Intrebare: Exista multi oameni in KSB care vor sa il slujeasca pe Dumnezeu cu adevarat si
care traiesc credinta lor din toata inima. Sunt oare cu totii atat de orbi incat nu isi dau seama
de principiile dictatoriale din KSB? Ar trebui totusi sa isi dea seama ca invatatura KSB nu
este evanghelia eliberatoare, ci un instrument al puterii, prin care oamenii sunt adusi intr-o
dependenta de o mica grupa de lideri? Cum se poate sa nu observe nimic?
Helga Koller: Asta e adevarat, din pacate. Eu si familia mea am fost un astfel de exemplu.
Noi vroiam sa ii slujim lui Dumnezeu. Insa aceasta erezie pe care ei o predica - nu e nimic
altceva decat spalare a creierului - e atat de vicleana (la prima vedere predicile sunt centrate
biblic, ceea ce face dificila recunoasterea fondului real), cand iti dai seama, aproape ca nu
reusesti sa te desprinzi singur. Este ca un drog, e nevoie de o cura de dezintoxicare - si doar
putin reusesc cu adevarat. Nu mai ai putere, nu mai poti deosebi realitatea pentru ca nu iti
vin decat ganduri de genul "nu e oare totusi pacat ce fac eu acum?" Pacat, pacat, pacat - insa
despre harul lui Dumnezeu nu vorbeste nimeni. Cu timpul obtii o imagine gresita despre
Dumnezeu, despre viata de crestin, despre ceea ce asteapta Dumnezeu de la noi.
Imi aduc aminte foarte bine: dupa ce plecasem, eram atat de confuza, nu mai stiam nici
macar ce era bine sau rau. Ma gandeam ca Dumnezeu ma lepadase. Atunci m-am dus la un
predicator, un pastor adevarat. El se uita la mine si ma intreba: "Ce trebuie sa faceti ca sa
ajungeti in rai?" Eu i-am raspuns: "Pai... sa traiesc fara de pacat, asa cum vrea Dumnezeu".
El zise: "Nu. Noi trebuie sa il iubim pe Dumnezeu din toata inima". Mie atunci parca imi
cazu o piatra de pe inima si apoi niste solzi de pe ochi - asa ceva nu ne-a spus nimeni in toti
acesti ani, ci doar pacat, pacat, pacat... Si eu cred ca daca il iubesti pe Dumnezeu din toata
inima, atunci urmeaza automat o viata de sfintenie, pas cu pas. Multi ani de-a randul ni s-a
predicat doar despre fiul risipitor, dar cum ramane cu Pastorul cel bun care se duce dupa
oaia ratacita? El le lasa pe cele 99 si se duce dupa cea pierduta! Asa ceva nu ar face
niciodata predicatorii mandri de la KSB. Ei il asteapta pe fiul risipitor sa se intoarca. De
multe ori imi dau seama cat de mult seamana cu fariseii.
Intrebare: La scoala Domino Servite a KSB-ului din Elvetia au fost pedepsiti multi copii
prin bataie. Si tu ai batut copii. Care e astazi pozitia ta fata de acest procedeu? Si sotul tau
stia despre aceste practici (si el batea copiii) - erau Erlo si Friedel Stegen in cunostinta
despre asta? Sau stiau chiar mai multi despre asta?
Helga Koller: Da, e adevarat. Eu am condus internatul de baieti. Daca as fi din nou astazi
impreuna cu elevii mei n-as mai face-o. Insa asta a fost unul dintre primele lucruri pe care
le-am invatat la KSB si cred ca multi o fac tot din pricina asta - trebuie sa iti pedepsesti
copiii, trebuie sa le frangi vointa proprie inca din anii cei cei mai fragezi. Asta se invata!
Insa dupa ce cineva a facut reclamatie, bataia copiilor a incetat.
In anii cand am lucrat cu copiii am invatat ca daca ai castigat inima unui copil, atunci el te
asculta din placere, si pe un copil trebuie sa-l lasi sa fie copil. Insa in KSB copiii trebuie sa
se poarte ca adultii. Nu au voie deloc sa fie copilarosi. Parintii copiilor erau, fara indoiala, in
cunostinta de cauza despre ceea ce se intampla in scoala. Erau pedepsiti doar acei copii,
despre care se stia ca parintii lor nu se vor duce sa sesizeze autoritatile. Insa chestiunea s-a
incheiat pe cand eram eu inca acolo, si sper ca lucrurile au ramas asa.
Intrebare: Dupa ce autoritatile au inchis temporar scoala si internatul din cauza acuzatiilor
de abuz fizic asupra copiilor, scoala functioneaza acum din nou, fara bataie. Prin ce mijloace
li se impune acum copiilor morala KSB?
Helga Koller: Foarte simplu: prin spalarea creierului. Si prin constrangere, prin excluderea
de la orele de clasa si prin alte sanctiunui. Profesorii sunt reci, duri, fara nici un fel de mila,
chiar si aceia care au copii. In ultima vreme se accentuase puternic aceasta atmosfera. Chiar
si copiii mari, adica cei de 16 ani si mai in varsta, sunt tratati acolo ca si copii mici. Cand
spun ceva care nu ii convine profesorului – atunci se cheama ca sunt obraznici, trebuie sa
paraseasca clasa si trebuie sa se duca la un „consilier". S-ar putea chiar sa trebuiasca sa
ramana doua zile acasa. Stai si te intrebi, este asta intr-adevar o scoala buna asa cum sustin
ei? Dupa ce am parasit KSB mi-am dat doi din copiii mei la o scoala normala si profesorii
mi-au spus ca ambii au mari lacune la unele obiecte!
As vrea sa mai mentionez o intamlpare. Fiica mea cea mai mica, care pe atunci avea 7 ani,
s-a dus odata impreuna cu o colega in pauza dupa un tufis, in loc sa se duca la WC (ii era
lene sa se duca la WC). Un baiat, care era cu un an mai mare, si care mai fusese pedepsit din
cauza unor abateri asemanatoare, s-a dus la invatatoare si le-a parat. A povestit insa
intamplarea cu cuvintele lui: cele doua fete cica s-ar fi dezbracat si s-ar fi privit reciproc. Au
urmat o serie de interogatorii - copii, parinti, profesori, comitetul de elevi, comitetul de
parinti, etc. In cele din urma fiica mea a primit o saptamana interdictie sa mai mearga la
scoala, ca sa mediteze la ce a facut si sa se decida daca mai are de gand sa ramana la scoala
asta. Saraca fata era cu totul confuza, plangea in continuu si nu stia nici macar pentru ce
fusese pedepsita. Eu nu aveam voie s-o mangai sau s-o imbarbatez. Mi s-a impus de catre
sotul meu si Friedel Stegen sa fiu severa si dura cu copilul. Fetitei i s-a spalat creierul intratat
ca a recunoscut fapta pe care de fapt n-o facuse niciodata. Si la fel se intampla si astazi
acolo, sunt sigura de asta. Conditia ca sa poata merge din nou la scoala era ca impreuna cu
mine sa semneze o hartie din care sa reiasa urmatoarele puncte: ca nu va avea nimic de-a
face cu baietii, ca nu va scrie scrisori de dragoste, ca nu se va mai dezbraca in public.
Directorul scolii a citit hartia in prezenta mea cu voce tare. Apoi m-a intrebat despre ce era
vorba de fapt in hartia aia semnata de mine, asadar habar n-avea despre ce era vorba.
Autoritatile insa nu afla nimic despre asemenea hartii semnate. Ele primesc un raport din
partea scolii cu totul altfel decat il primesc parintii copiilor.
Intrebare: Ce este atat de atragator pentru oameni la KSB?
Helga Koller: Nu pot vorbi decat in dreptul meu, insa cred ca si cu ceilalti e la fel. Pe mine
m-a atras amabilitatea aparenta a oamenilor, partasia in care traiau unii cu altii, aparenta
armonie din vietile de familie. Numai ca daca petreci mai multi ani impreuna cu ei iti dai
seama ca de fapt armonia nu exista, ci esti expus la presiuni, forta, constrangeri. Dupa ce am
plecat, m-am intrebat de multe ori cum se poate ca un om care ieri iti era cel mai bun prieten
astazi sa raspandeasca cele mai nerusinate minciuni despre tine? Doar pentru ca asa li se
impune! Mi-am adus aminte deseori de zicala „Poate iesi dintr-un izvor si dulce si amar?“.
Nu, nu se poate – insa o inima de om care a fost umpluta cu amaraciune in KSB, devine lasa
si ii este teama.
Intrebare: Cum a reactionat KSB la publicarea in Internet a articolelor despre practicile
Kwasizabantu?
Helga Koller: S-au cam panicat. A fost intrunita biserica. Li s-a comunicat ca unii oameni,
care au plecat de la KSB (unora li s-au dat si numele), au devenit acum dusmani. Apoi au
fost citite in public cateva paragrafe din Internet, insa doar acelea care le-au convenit, si pe
care le-au interpretat cum au vrut. Oamenii au fost avertizati sa nu citeasca acele articole si,
in caz ca le vor primi prin posta, sa le arda! Asta demonstreaza in primul rand ca ei se tem
cand adevarul iese la lumina, si in al doilea rand ca le rapesc oamenilor libertatea de a
diferentia intre bine si rau.
Insa cel mai mult se tem ca nu cumva autoritatile sa isi dea seama cate organizatii se ascund
in spatele KSB. CFT (Christians for Truth), TLW (True Love Waits), scoala DSS, Euro-
Chor, Hof Oberkirch AG in Elvetia, misiunea KSB si multe altele. In toate aceste organizatii
conducatorii sunt aceleasi persoane. Pentru ca mass-media sa nu isi dea seama, folosesc
peste tot persoane diferite. Cand erau chemati la vreun interviu, fiecare trebuia sa isi
numeasca biserica de origine, nu KSB-ul.
Intrebare: Cum a reactionat KSB atunci cand ai plecat si ce crezi ca te va astepta cand vei
publica acest material?
Helga Koller: Eu am cunoscut KSB-ul, adevarata lui fata, cine si cum sunt ei in realitate.
Daca ma gandesc la KSB Elvetia, la predicatori – comportamentul lor fata de mine si de
parintii mei nu a fost subordonat voii lui Dumnezeu, ci voii lui Friedel si Erlo Stegen. KSB
Elvetia este dependenta de oameni, totul depinde de cum vad cei doi lucrurile. Nimic, dar
absolut nimic nu poti decide singur fara aprobare din Africa de Sud, nimeni nu intreaba de
voia lui Dumnezeu. Este ca si in comunism: cand cineva are o idee, se gaseste imediat
cineva sa intrebe: stie Friedel Stegen, l-ai intrebat? Fiecaruia ii este teama de fiecare.
KSB este obsedata de bani si putere. In totii acesti ani cat am fost la KSB am donat toti
banii nostri KSB-ului si liderilor lui. Insa la asta nu vreau sa ma mai gandesc si trebuie sa
ramana asa. Insa au fost si fonduri pe care nu le-am donat ci le-am dat cu titlu de imprumut
sau pe care le-am investit in centrul KSB din Kaltbrunn. La plecarea mea am scris misiunii
ca as dori sa primesc inapoi cele doua sume pe care le dadusem cu imprumut si valoarea
investitiei (vreo 40 000-50 000 de franci). Impreuna cu cele doua credite de cate 50 000 de
franci fiecare s-ar fi adunat o suma de 150 000 de franci. Dupa cate am auzit, KSB i-a platit
sotului meu cele doua credite inapoi, singurii bani care puteau fi dovediti in scris. Din banii
astia eu nu am primit nici un sfant – insa asta e o chestiune intre mine si sotul meu. Mai
tarziu i-am scris secretarei de la KSB inca o scrisoare. Am rugat-o sa imi treaca in contul
meu banii, enumerandu-i din nou in mare lucrurile. Nici pana azi n-am primit nici un ban.
Oare ce fac cei care si-au vandut casele proprii si au donat misiunii toti banii? Acum trebuie
sa stea cu chirie pe undeva. Unii au renuntat la locuri de munca bine platite pentru a lucra ca
voluntari pentru misiune... Eu a trebuit sa incep totul de la zero, si prima luna de zile sa beau
apa din pahare de iaurt. A trebuit sa imi procur totul din nou: lingura, scaun, pat.
Raspunzand la intrebarea „ce ma va astepta cand voi fi publicat acest material“: stiu ca ce
am afirmat aici este adevarat. Si ca as putea sa mai povestesc inca multe, multe lucruri. Sper
ca macar cativa oameni de-acolo dinlauntru sa citeasca marturia mea si sa ajunga sa
recunoasca adevarul.
Caci numai el te face cu adevarat liber.